luni, 20 aprilie 2015

Despre primavara

Ultima data cand am fost la Draganeasa in 2014 a fost  pe 30 decembrie, daca imi aduc aminte bine. Era destul de "iarna" si asteptam sa vina zapada. Era senzatia aceea din copilarie cand cerul este intunecat, aerul sta pe loc atat de nemiscat incat firul din cos este perfect drept, ca o ata care leaga pamantul de cer.
Venisem de la Busteni si tot acolo trebuia sa ajung dupa ce verificam tevile sa nu fi inghetat.
In mod firesc, cu tot traficul pe DN1 si celebrele ambuteiaje din Comarnic si Posada, am decis sa ma intorc prin Provita de Sus - Moroieni. Asta insemna sa trec dealurile pe drumul spre Bezdead, sat celebru dupa cartea scrisa de Vlad Musatescu "De-a baba oarba", pe care v-o recomand cu caldura daca vreti sa radeti singuri spre mirarea celor care nu stiu ce cititi.
Drumul era ca in povesti, cu chiciura si gropi generoase, demn de un parcurs mai molcom, eventual in clatinatul carutei. Ideea este ca ai ce vedea, chiar si pe timp de iarna in zona respectiva. Din pacate, nu am nicio poza. Va trebui sa ma credeti pe cuvant. Sau mai bine nu, ramaneti acasa, sa nu tulburati linistea acelor locuri!
De revenit la casuta, am revenit decisi sa ramanem weekend de weekend incepand cu luna Martie. Ultima zapada s-a topit si a lasat trifoiul sa vada lumina soarelui, ocazie cu care verdele a cotropit intreaga curte. Timid, florile puse de anul trecut au scos frunzele si am completat, pe ici pe colo ba cu o lalea, ba cu o zambilica, flori colorate sa fie. Avem deja "productie" de ghiocei, din aia solizi nu mironositele alea din piete!

Am mai pus o antena, am bagat lemne pe foc grupa mare, ce mai, trai neneaca! Si sa stii ca mirosul de lemn ars in soba si troznetul nodurilor este de neegalat, adevarat carbaxin, cum spunea Maestrul Vlad Musatescu, ca tot veni vorba de el mai sus.


















 Urmatoarele fotografii sunt "Pe Livezi". Priveliste minunata asupra domeniului fostului primar Poteras. Va dati seama ce ieftin e totul daca si-a cumparat vreo doua dealuri baiatul?





























Adevarul este ca nici nu stiu cand a trecut luna Martie! Weekend dupa weekend, de parca intreaga saptamana asteptam doar sa ajungem "la Tzaranoaia" noastra, acolo unde faci focul seara, te bagi in plapumi si dimineata te trezesti cald pe dinauntru chiar daca in camera e un pic mai rece decat esti obisnuit de la oras.


Apoi a venit Pastele. Am tinut sa il facem acolo, sa mergem la biserica din vale, sa incercam un Paste asa cum mi-l aduceam eu aminte din copilaria petrecuta la Codlea. Din pacate insa, chiar daca biserica este suficient de veche, oamenii sunt noi. Nu zic de slujba sau de preot ci de cei care participau la slujba. Parca nu era locul lor acolo. Oricum, nici al meu dar am fost pentru Maria iar ei i-a placut! In fond, asta este singurul lucru important...

Deja Aprilie, florile au iesit, culorile in curte au inceput sa se schimbe usor usor. Mirosul este altul, deja albinele au iesit la lucru si dimineata este o placere sa stai pe pridvor si sa asculti pasaretul cum incearca sa isi gaseasca perechile.

Daca nu ar fi cateaua aia tampita a vecinei, chiar ar fi un mic Paradis!
Dar sa trecem peste ca si cand nu ar fi...

In primavara, Tataie (vecinul, nu stiu daca v-am spus despre el) a pus, cum l-am rugat, un tei in fata casei si alti cativa pomi mai in spate. Un cires, doi meri, un prun. Toti, dar absolut toti, s-au prins! In afara de tei, care a fost luat din padure, ceilalti copacei i-am luat de la Institutul agronomic, ceea ce va recomand si voua daca aveti de gand sa plantati vreun pom care sa iasa "la sigur".

In continuare, e nevoie sa mai facem focul seara, dar asta nu face dacat sa sporeasca farmecul weekendurilor petrecute acolo.

Si, deodata, ca din senin, cand am intrat saptamana trecuta in curte, parca am patruns pe un taram ciudat; florile pur si simplu erau in delir, toti pomii infloriti. Ma rog am ratat caisul insa toti ceilalti faceau spectacol. Era ca si cum ar fi revenit iarna, dar o iarna ciudata.

Si a fost si ploaie si ne temeam ca asta va scutura pomii insa ploaia a fost molcoma si nu a dat jos nicio floare!
Va las sa va uitati pe fotografii, ca astea spun totul!





















 Stiti ce iese aici? Ceapa si usturoi, soiuri romanesti!













































Furnicile isi fac si ele curatenia de primavara!