Jumatate de august

Astazi trebuie sa plec spre Bucuresti pentru a doua parte a interventiei care o sa imi readuca "corazonul" pe linia de plutire...
Trag o linie (summarize, nu din alta!) si imi dau seama ca vara aceasta a fost una din cele mai frumoase din viata mea!
Poate doar cele petrecute la Codlea pot concura!
Am reusit sa ii fac Mariei casuta din copac pe care si-o dorea si in care acum se joaca, eu mi-am facut locul de evadare visat unde mesteresc tot felul de chestii mai mult sau mai putin utile si ma "dau" pe undele radio, Otilia are terasa cu flori, rosiile in curte si fotoliul in care sa isi petreaca seara privind cerul.
Ce poti sa iti mai doresti?
Multi prieteni cu care sa faci un gratar si sa bei un vin bun...
Este nevoie de o oarecare disciplina si de un pic de prevedere. Nu poti sa cobori seara la non-stop sa cumperi ceva ce iti lipseste. Aici, un cui este la 8 km distanta, aspirina la vreo 4 dar o bere rece o gaesti la doar 2 km. Sau in beci, in cazul meu...
Un alt inconvenient este reprezentat de apa. Aici apa curge la robinet numai daca ai avut grija in prealabil sa umpli rezervorul de decantare (doua butoaie) si te poti bate cu apa numai daca ai umplut butoaiele cu apa de ploaie!
Dar si daca ai facut asta, ai parte de apa aproape fierbinte dupa o zi de soare iar dusul facut astfel este minunat!

Din fericire, am parte de vecinii ideali si chiar de un caine nemaipomenit cu exceptia faptului ca nu suporta veveritele si pisicile, chestie pe care Pork Mik a aflat-o pe pielea lui cand a reusit sa depaseasca recordul local de catarat pe ziduri cu rasuflarea rece a lui Fred in spate.

Imi pare rau ca plec spre Bucuresti si, daca nu ar fi fost operatiunea de montare a celui de-al doilea stent, aici as fi ramas pana la jumatatea lunii Septembrie.

Ieri a inceput sa ploua; deja este alt fel de ploaie, mai marunta, asezata, ca de toamna. Inca nu s-au facut strugurii asa ca, sper sa mai prindem un pic de vara pe aici.

Am avut multe sperante in observarea Perseidelor insa Luna deosebit de stralucitoare, ca un proiector, a fcut imposibila observarea stelelor, vizibile fiind numai cateva planete si stele deosebit de stralucitoare. Luna din serile acestea mi-a amintit de povestile din copilarie, nu mai stiu autorul, in care se spunea ca "era o Luna de puteai gasi un banut de argint in iarba" sau ca "era o Luna de puteai citi la lumina ei". Ispirescu? In fine, ideea este ca faceam poze cu telefonul mobil si ele chiar se vad bine!

Gata, trebuie sa strang pe aici!

Ploi de august

De doua zile de dimineata pana spre ora patru este soare si frumos dupa care incepe sa se innoreze cu ceva ploaie.

Alaltaieri a dat serios cu ploaie si am avut parte de un extraordinar "campionat de sudura si indoit table". Fulgere, traznete si ploaie torentiala de nu se mai vedea dealul vecin (cam la 1 km).

De vreo patru ori  ori a dat cu traznet in apropiere, cel putin o data a fost in vale! Aproape de noi, descarcarea electrica provocand un sunet specific, de cearceaf sfasiat brusc. Dar la cel putin 110 db! Am estimat cel mult 500 de metri pana la locul loviturii.
Spectaculos!
Ieri insa a plouat linistit, dupa prima repriza infuriata a urmat o ploaie de cateva ore de-a dreptul placuta. Aproape de toamna!

Prin luna mai, cand ma plimbam destul de mult prin "statiune", am vazut mai multe gospodine care se grabeau sa atarne rufele pe franghie taman inainte de a incepe ploaia.
Alaltaieri am experimentat si eu procedeeul si am avut surpriza sa constat ca niste pantaloni scurti, care au suportat multe in timpul constructiei casutei din copac, se prezinta mai mult decat acceptabil iar cearsafurile au capatat un miros de proaspat fara tot felul de prafuri, lichide si alti inalbitori! Ploaie, soare, ploaie, soare - face minuni! Un fel de masina de spalat automata!

In alta ordine de idei, am dezlegat si misterul rosiilor care dispar! O manuta criminala le culege cand nu o vede nimeni!

In timp ce scriam aici, mi-am dat seama ca mai am fotografii in celalalt telefon asa ca m-am dus sa il iau din casa (eu scriu in bucatarioara de vara pe care am facut-o atelier de una alta) iar la intaorcere am vazut una din veveritele care au impresia ca atat casa cat si curtea sunt ale lor.
De data asta, am avut la indemana ceva cu care sa le foto-filmez. E adevarat, calitatea nu e cea mai buna dar va faceti o idee despre cum se plimba veverita pe peretele casei.
De data aceasta, a fost o veverita neagra (!!!), pana acum vazand doar "clasice", roscate!
Am impresia ca au "domiciliul" in sopron si ca fac excursii prin podul casei. Oricum, e mai bine decat soricei!

 

 

Acum a iesit soarele printr-o spartura din nori, o sa fie racoare astazi...

iulie 2014

Ma uit   la ceas dar nu pentru ora ci pentru calendar.  Realizez ca tocmai a trecut luna iulie. Cum ar veni, s-a cam dus si vara asta!
Pe aici a cam plouat, nu ca m-ar fi deranjat, ba dimpotriva! Numai ca la un moment dat s-a cam exagerat! A venit puhoiu de ziceai ca s-a mutat Dambovita pe strada.  Pe bune! Alergau bolovanii pe drum!
Unuia i-a luat duba cu tot cu marfa de o suta de milioane ca nu a avut chef sa o duca seara. A zis ca o duce dimineata si praful si pulberea s-a ales si de masina si de marfa!
Ca orice pahar pe jumatate gol, cealalta jumatate este plina. Asa si cu ploaia asta. A luat ea placa de fier de la intrarea in curte si a infundat teava din santul de scurgere.  Drept urmare, impreuna cu vecinul meu, intr-o mobilizare exemplara si un flez din ala mare, am reusit sa modificam geografia santului si sa il amenajam cu niste tuburi de beton. Cu ocazia asta am indreptat si poarta si am taiat nitel la partea de jos asa ca acum se deschide larg si masina intra fara sa mai lase jumatate din bara spate ca ultima oara…

Pe la inceput imi propusesem sa scriu des. Cam la doua zile cel mult sa postez pe aici ce si cum.
Din pacate nu am reusit. Si nu ca as fi puturos (nici harnic nu mi-s) dar pur si simplu, sunt atat de multe de facut ca nu mai apuc sa scot calculatorul sa scriu de una si de alta. Stiu ca e pacat chiar daca cei care urmaresc ce se intampla pe aici se numara pe degetele de la o mana!

Pe strada, cam o data pe zi trece o duba. Varianta locala a vanzatorilor ambulanti din Bucuresti, de odinioara. Aici tiganul are un Ford sau un Fiat si vinde castraveti la doi lei kilu, pepeni la 3 lei si rosii, dar numai pe comanda, la 4 lei. Cine sa cumpere rosii cand fiecare are rasadul lui in curte? Tiganul e orgolios. I-a cerut Otilia sa ii aleaga un pepene cumsecade ca altfel nu il mai lasa sa treaca pe strada. A ales tiganul vreo 5 minute dar si cand am dat cep la pepene a fost ceva de mare calibru! Orgolios!

Pe la inceputul lunii l-am luat pe Puki (Pork Mik) la tara sa vad cum se acomodeaza. A stat o zi in dormitor, sub pat, apoi a inceput usor usor sa iasa. Ideea e ca statea in jurul nostru pana cand noi am mers la vecini si tampitul a vrut sa treaca fix prin fata custii lui Fred.  Ce a urmat a fost parca, pe foc automat:  Fred a rupt lantul, tampitul mic a ramas nitel impietrit apoi, a inteles cumva ca locomotiva aia cu ochii rosii care venea spre el nu vroia sa il pupe de fericire asa ca a zbughit-o spre casa, a ocolit-o cu Fred pe urmele lui, a ajuns de unde a plecat, a eschivat scurt, a facut un salt sa intre pe geam in casa dar, lovitura de teatru, geamul ACELA era inchis asa ca a ramas ca Spider Man pe perete cam la vreo 2 metri inaltime. Din fericire am reusit sa ajung acolo si l-am smuls de pe perete cu pretul a doua gheare rupte si am reusit sa il arunc in casa pe geamul care era deschis, fara sa pateasca altceva grav in afara starii Zen pisicesti care s-a cam sifonat… In alta seara a explorat sopronul si cred ca i-a cazut scara in cap pentru ca a venit cu nasul pocnit si julit rau sub ochi. Era vizibil in stare de soc dar si-a revenit insa nu a vrut sa ne spuna ce a patit…

Am reusit sa termin casuta din copac promisa Mariei. In fine, mai am nitel, dar chiar nitel de pus la punct si e gata-gata! Are deja peretii, doar o usa si un perete pe latura cu scara mai este necesar, are acoperisul cu niste trape secrete, are chiar si un geam care se deschide cu scripete si am pus o lampa cu LED alimentata dintr-un acumulator care se incarca cu un mic panou solar. Inca nu e instalat dar exista si o lumina, tot cu LED, care se aprinde automat la lasarea intunericului (alta decat cea de langa scara). Casuta a facut deliciul Mariei dar si al copiilor de prin vecini. Uneori imi vine si mie sa ma duc acolo sa ma intind pe o patura sa trag un pui de somn in casuta din copac!

Aseara Fred a cunoscut binefacerile dusului si ale deparazitarii! E un catel nou acum! E chiar frecventabil!

Am facut si un leagan pentru Maria, atarnat de tevile boltei… Si asta are mare succes!

In vitza de vie de langa casa si-au facut cuib niste grauri, ceea ce ilustreaza cretinismul proverbial al acestora. O pisica sl-a localizat si a halit puii, demonstrand ca in lumea animala, prostia nu se perpetueaza ca in lumea oamenilor!

Fiecare zi care trece aici este unica in felul ei. Scriam pe FB ca nu imi trebuie televizor pentru ca am norii mei. As vrea sa ii pot fotografia pe toti si sa vi-I arat! Nu este nicio legatura intre culorile cerului vazut de aici cu cel pe care il vedeam de la Bucuresti la fel cum cerul de noapte este plin, dar plin de stele! Aproape uitasem cum arata un cer fara praf! Negru si plin plin de stele si, din cand in cand, cate un satelit! Abia astept Perseidele. Sper sa fie OK, probabil pe 12 sau 13 august o sa imi pun al doilea stent si o sa fiu nevoit sa stau in repaus cateva zile. Daca totul iese OK, o sa mergem pe Piatra (dealul din capatul strazii noastre) de unde vom admira stelele cazatoare, fara luminile orasului in ochi!

Rosiile experimentale au dat parg si deja Maria a mancat prima poama coapta. Rosiile de aici nu se compara cu nimic din ce am cumparat din pietele Bucurestiului de la asa-zisi “producatori”. Nu neg ca or fi fost facute in curtile lor dar soiurile pe care le aleg pentru cultivat sunt din acelea de tip “plastic” din al caror gust nu se deduce ca ar fi, cu adevarat, rosii! Astea sunt ca cele din copilaria mea, zemoase, usor acrisoare, usor sarate si cu gustul acela inconfundabil ce face pereche cu o bucata zdravana de branza si aia cumparata de prin vecini ca sunt satul de sibienii care vand aracet bulgaresc.

De ziua mea am mancat 2 feluri de caise  din gradina. Oare e cazul sa va mai spun ca au intrunit aprecierea unanima a prietenilor care au venit sa sarbatorim? Ca si rosiile, caisele au avut acea aroma pe care o credeam pierduta. Si ce e extraordinar e ca stiau singure cand sa cada din copac de coapte si ca nu au fost stropite cu niciun rahat din ala chimic si nu pareau ca ar fi avut nevoie.

In fine, ce ne-am dorit cand ne gandeam la casuta asta s-a indeplinit: socializam cu prieteni de demult, ne bucuram de unii si altii, copii nostri se joaca asa cum si noi ne jucam in copilaria noastra, fara sa stea cineva mereu cu gura pe noi, ne urzicam, ne juleam, ne stropeam si ne bucuram de fiecare clipa! Ce pacat ca nu ne putem muta definitiv aici! Nu putem decat sa venim cat putem de des si sa stam cat putem de mult.

Viata aici este ca o carte pe care nu iti vine sa o lasi din mana dupa ce ai citit ultima pagina. A’propos, cred ca am citit in ultima vreme un metru cub de carti! Din alea adevarate!

Na ca am sarit de la una la alta ca pipiul boului! Iar pozele sa stiti ca le fac cu doua telefoane mobile. Nu am luat de la Bucuresti DSLRul . Inca... Cred ca singurul lucru pentru care ar merita este sa trag niste expuneri lungi la cerul de noapte! Poate de Perseide. Sper sa nu uit declansatorul de la distanta!

Acum ma opresc aici dar va voi povesti la un moment dat despre “Molul” de aici, despre consatenii care te saluta cand te vad, desi nu va cunoasteti –desi eu banuiesc ca stiu tot despre mine- si despre antenele mele.

Ah, tot nu am televizor!

Poate data viitoare!

PS
Cred ca unele fotografii se repeta. Posibil si imi cer iertare dar internetul pe aici este cu hopuri si imi e destul de greu sa verific ce am mai postat si ce nu. Promit sa iau masuri incepand cu aceasta luna!